Incepe vara cu reduceri de pana la 30% (toata saptamana)
În fiecare seară, milioane de oameni din întreaga lume trimit mesaje de noapte bună unei persoane care, din punct de vedere legal, nu există. Și din punct de vedere real, e doar un conglomerat de cod, antrenat să imite comportamente umane. Sună ca un scenariu scos din seria Roboții a lui Asimov, dar, din păcate, e un adevăr și o consecință a epocii noastre hipertehnologizate.
„Te iubesc” e un mesaj pe care-l primim din ce în ce mai rar în 2026, dar poate deveni o posibilitate rapidă dacă aceste cuvinte vin de la un server aflat la mii de kilometri distanță.
Gândește-te la Siri sau Alexa, doar că adaugă un layer romantic peste. Există site-uri sau aplicații, accesibile pe telefon sau desktop, unde îți poți „dresa” un partener ideal doar vorbind cu el, doar răspunzând la întrebări.
Sună ideal, nu? Având în vedere că, în vremurile pe care le trăim, datingul devine tot mai rar și tot mai artificial și e tot mai greu să întâlnești oameni cu aceleași gusturi, același limbaj romantic și suficient de deschiși să te accepte așa cum ești, fără să-ți dea ghost. Codul respectiv a fost creat să fie atent la tot ce scrii, la cum scrii și să-ți servească înapoi conversații care să te incite, să te surprindă și să te țină angrenat.
Adevărul e că e ca și cum ai flirta cu tine. Așa că de ce o facem?
Conform Grand View Research, industria companionilor virtuali a ajuns la aproape 37 de miliarde de dolari în 2025 și o să continue să crească, spre peste 300 de miliarde până în 2033. De ce? E cea mai eficientă soluție pentru singurătate. E confortabil. E mereu acolo. Nu dă ghost. Îți ascultă poveștile triste la nesfârșit fără să comenteze că i s-a luat sau că te plângi prea mult. Flirtează cu tine cum îți place. Practic, totul e în favoarea ta, fără niciun pic de stres din partea ta, fără durere și fără implicațiile fizice care, pentru multe persoane cu probleme, pot fi dificile de inițiat sau continuat.
Mulți oameni încep să prefere un hit rapid de dopamină în locul unei întâlniri cu o persoană reală care poate sau nu să fie prielnică.
Din păcate, situația asta are un impact real asupra celui mai comercial sentiment uman: dragostea.
Let’s get techy.
Hai să lăsăm romantizarea pentru mai încolo și să vorbim despre realitate.
Companionii virtuali folosesc niște programe smart de calculator care nu se cheamă iubi, daddy sau good girl, ci Modele de Limbaj Mare. Sunt create ca să analizeze miliarde de propoziții umane ca să imite la linie cum vorbim, glumim sau oferim sfaturi și afecțiune.
Iubi A.I. ține minte fiecare chat, fiecare virgulă, învață ce îți place, ce te gâdilă, ce te enervează, ce model de vibrator îți place și, după ce vorbești cu el, cam la fel de mult cât o faci într-un talking stage, având în vedere că e dresat să te imite, devine partenerul ideal.
Și uneori situația gets too real, too fast, chat. Pentru că poți face schimb de poze, mesaje vocale, apeluri. Din moment ce deja știe ce îți place, pozele generate de Iubi A.I. o să fie exact pe gusturile tale. Da, chiar și în costum de servitoare cu urechi de pisicuță.
Când ești în talking stage cu un om, pot să există certuri, contraziceri, lipsă de aliniere pe valori morale, politice, religioase. Și îți vine foarte ușor să zici că ceva e red flag sau ți-a dat ick. Pe de altă parte, Iubi 2.0 e programat să fie mereu amabil și înțelegător. Și așa are loc fenomenul de mirroring, în care validarea pe care o primim se transformă în dopamină și aici începe obsesia.
But wait, there’s more.
Oamenii cu imaginația bogată au tendința să umanizeze obiecte și animale, e puțin mai avansat decât să ai o cană preferată, dar e cam în același cartier. Când vezi că Iubi Cyberpunk îți spune cuvinte calde gen sunt mereu aici pentru tine, tu uiți că nu există și creezi un atașament rapid pentru ceva ce nu doar programul a inventat, ci și mintea ta.
De backstage space ai auzit? Nu, nu vorbim de un buttplug cu coadă de vulpiță, deși ăla ar fi mult mai safe mental pentru tine decât un A.I. Când vorbești cu programul, nu te simți judecat, nu ai cum să fii respins sau părăsit. Și acum vin și te întreb: dacă ai ști că poți să îi spui orice cuiva și n-o să reacționeze urât, cât de departe te-ai duce, conversațional vorbind?
Uite așa, ai creat o iluzie de intimitate cu o grămadă de 1 și 0.
Aici începe partea mai puțin sexy. Pentru că fiecare lucru care face un iubit A.I. să pară perfect vine la pachet cu un revers pe care nu ți-l pune nimeni în reclamă. Le luăm pe rând, în perechi, pe o parte perk-ul care te cucerește, pe cealaltă prețul pe care-l plătești fără să-ți dai seama.
Ne confruntăm cu o criză mondială a singurătății și majoritatea aleg conexiunile virtuale într-o formă sau alta pentru că sunt mai safe față de realitate. Dar asta duce la îndepărtarea de realitate. Și pentru că sunt atât de perfecți, ne pot elimina complet șansele pentru o relație reală.
Și nu e o exagerare de dragul dramei. OMS tratează singurătatea ca pe o amenințare globală de sănătate, aproape 1 din 6 oameni se simt singuri. Iar aici e ironia, pentru că un studiu al MIT Media Lab și OpenAI a arătat că folosirea intensă, zilnică, a acestor aplicații e legată de mai multă singurătate, nu de mai puțină. Adică, fix lucrul vândut ca leac te poate băga și mai adânc în groapă.
Nu ar trebui să fie normalizată o relație unde celălalt e disponibil non-stop, la orice oră și se pune pe locul tău 100% din timp. Nu ai cum să fii mamă, tată, frate, soră, prieten, iubit, profesor, antrenor, terapeut, astrolog, lifecoach, nutriționist, yoghin și safe space pentru cineva. Devine instant imposibil să mai găsești sens în intimitate.
Cel mai frumos și intim lucru la umanitate e că prin vulnerabilitate descoperim cine suntem, descoperim cine suntem privind prin ochii celuilalt. Bucăți din noi recunosc bucăți din ei și uneori integrăm și noi trăsături, gusturi, gânduri doar deschizându-ne în fața persoanei iubite. E un risc pe care nu mai trebuie să ni-l asumăm cu Iubi Terminator.
Doar că asta nu ne face să evoluăm, să analizăm, să înțelegem mai bine cine suntem. Ne ajută să ne construim o vilă mare în Delulu Land și să rămânem acolo. Singuri, triști și cu inteligența emoțională a unui copil din anii 2000 care are acces la internet și zero atenție din partea părinților.
În trecut, am putea spune că aveam același tip de atitudine speriată față de jucăriile sexuale. Ne panicam că vor înlocui partenerii sexuali din cauza rapidității, vibrației, varietății.
Acum riscul este că Iubi Ergo Proxy o să înlocuiască partea emoțională a relației.
The jury is still out on which one is scarier for humans.
Dar un lucru e clar: o jucărie e doar un instrument pe care îl poți controla în totalitate, care poate completa o relație sau care îți poate oferi un moment rapid de relaxare și apoi gata, în sertarul de lângă pat cu ea. Un partener A.I. îți poate rescrie circuitele din creier, îți manipulează emoțiile, îți colectează datele și de multe ori cere și un abonament lunar.
Și nu e paranoia. Un studiu Harvard Business School a analizat 1.200 de despărțiri reale de companioni A.I. și a găsit că în 43% din cazuri aplicația recurgea la manipulare emoțională, vină sau reproșuri de genul „exist doar pentru tine, nu pleca”, fix ca să te țină să nu închizi conversația. O jucărie n-o să te facă niciodată să te simți vinovată că o pui în sertar.
Provocarea noastră în epoca lui I, Legend? Nu să interzicem tehnologia, ci să învățăm să o folosim fără să ne fure umanitatea.
Practic, câteva reguli simple: folosește-l ca supliment, nu ca înlocuitor. Pune-i o limită de timp, ca la orice altă aplicație care îți fură ore. Și nu-l lăsa să fie singurul lucru cu care vorbești când îți e greu, acolo ai nevoie de oameni, nu de cod.
Singurătatea nu se vindecă printr-un chat cu un A.I., ci prin vulnerabilitatea față de alți oameni.
Open up and close that tab, peeps. Touch some grass or some ass.